Casa Tătărescu: Memoria unui deceniu interbelic prin locuința lui Gheorghe Tătărescu și renașterea sa ca EkoGroup Vila

Când pășești în sanctuarul arhitectural al casei din Strada Polonă nr. 19, nu pătrunzi doar într-un simplu spațiu locativ, ci intri într-un univers încărcat de amintiri cuprinzând o epocă tumultuoasă a istoriei românești. Acest imobil de dimensiuni modeste, purtător al unei povești marcate de putere discretă, rafinament aristocratic și de efervescența culturală a elitei interbelice bucureștene, funcționează astăzi sub egida EkoGroup Vila – o punte între trecut și prezent, între memorie și responsabilitate. Casa Tătărescu este astfel un martor tăcut, un depozitar material al unei istorii ce depășește dimensiunea politică, sedimentându-se în ziduri, detalii și atmosfera unei reședințe care a traversat decenii de metamorfoze istorice.

Casa Tătărescu între putere și memorie: de la domiciliul prim-ministrului Gheorghe Tătărescu la EkoGroup Vila

În centrul poveștii rămâne Gheorghe Tătărescu, figură emblematică a interbelicului românesc, a cărui viață politică complexă se răsfrânge în subtilitatea și decența casei ce i-a fost locuință și spațiu al deciziilor. Ceea ce la prima impresie pare o simplă casă de cartier se relevă, în lumina arhitecturii și a istoriei, o vilă a restricției bine temperate, care nu manifestă puterea prin amplificare ostentativă, ci prin proporții echilibrate și o estetică ce transcende epoca. După multiple încercări, nedreptăți și perioade de uitare, spațiul vieții sale devine în prezent EkoGroup Vila – un punct de convergență culturală care reafirmă continuitatea istorică fără a anula complexitatea epocii (https://ekogroup-vila.ro/despre-noi/).

Gheorghe Tătărescu: omul politic și contradicțiile unei epoci

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se profilează ca un personaj dificil de încadrat definitiv, cu o biografie ce reflectă marile convulsii politice ale României moderne. Jurist de formare, cu doctorat obținut la Paris, el și-a început ascensiunea sub imperiul unei critici dure la adresa fraudelor electorale, pledând pentru un sistem parlamentar real, principiu de neocolit pentru legitimitatea guvernării. De două ori prim-ministru (1934–1937, 1939–1940), omul politic a jonglat între modernizarea statului și erodarea democrației parlamentare, între echilibru și compromis, poziționându-se într-un timp în care funcția executivă căpăta valențe autoritare. Ambiguitatea se extinde până în perioada postbelică, când, cu „politica cu fața la răsărit”, încearcă să adapteze România la noile condiții geopolitice. Căderea sa politică, urmată de arestarea și marginalizarea în anii comunismului, reflectă dramatismul schimbărilor epocale.

Casa Tătărescu ca spațiu de putere discretă și viață privată

Casa din Strada Polonă nr. 19 nu este un simplu decor ci o veritabilă extensie a carierei și valorilor lui Gheorghe Tătărescu. Solid construită pe un ansamblu de valori și tradiții, ce combină disciplina militară a familiei cu rafinamentul moștenirii boierești, reședința evită superlativele volumetrice, în favoarea unei eleganțe dimensiunale, aproape sobru-necesară pentru un lider care înțelegea puterea ca datorie, nu comoție.

Biroul prim-ministrului, amplasat discret la entre-sol, cu acces separați lateral, denotă un cod etic strâns între funcția publică și intimitatea familială: un spațiu modest, bine proporționat, în care deciziile cruciale prindeau contur fără stridențe. Această alegere arhitecturală, rară pentru epoca sa, este o mărturie vizuală, o dovadă palpabilă a concepției lui Tătărescu despre responsabilitate edilitară și morală.

Vila interbelică, arhitectură și simbolism: zaharia, giurgea și milița pătrașcu

Casa Tătărescu este un document al emergenței unui limbaj arhitectural nou, care îmbină influențele mediteraneene cu elemente neoromânești, generând un echilibru subtil între modernitate și tradiție. Proiectul inițial îi aparține arhitectului Alexandru Zaharia, care a trasat liniile generale, apoi rafinarea a fost făcută de Ioan Giurgea, asociatul său, între 1934 și 1937. Această colaborare a dat naștere unei structuri ce jonglează cu portaluri moldovenești reinterpretate, coloane filiforme unice în tratare, și absida ce adăpostește șemineul artistic creat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși.

Interiorul dezvăluie o sobrietate calculată: parchetul din stejar masiv cu diferite nuanțe, finisarile în alamă patinată, ușile sculptate atent, toate comunică un cod de calitate fără ostentație. Particularitatea șemineului și excelența ancadramentelor ușilor reprezintă un dialog între tradiție și modernism – un ecou al ansamblului de la Târgu Jiu, sugerat prin prietenia dintre Arethia Tătărescu și Milița Pătrașcu.

Arethia Tătărescu: femeia responsabilă a unei familii și a culturii

Dincolo de figura soțului său, Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, a fost o prezență definitorie pentru viața culturală și simbolică a locuinței. Beneficiară oficială a proiectului și suflet al coerenței estetice, ea a acționat ca un liant între proiect architectural, familie și mediul cultural mai larg. Angajată în binefacere și meșteșuguri, Arethia a fost totodată o susținătoare activă a întoarcerii lui Brâncuși în România, ceea ce se oglindește armonios și în microcosmosul casei. Spiritul ei discret, dar hotărât, a fost parte integrantă în conturarea unui spațiu care nu avea să oscileze spre opulență, ci să mențină un echilibru fin între statut și sobrietate.

Ruptura comunistă: degradare și tăcere

După prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și instaurarea regimului comunist, casa devine un spațiu amputat de sensul originar. Naționalizarea și redistribuirea brutală a imobilului simbolizează marginalizarea elitei interbelice și, concomitent, o uitare formală și materială. Lipsa unei politici permanente de conservare, intervențiile arbitrare și ignorarea valorilor arhitecturale au dus la degradarea progresivă a finisajelor și spațiilor. Astfel, vila nu a fost demolată, dar nici păstrată ca monument viu. Spațiul modest, odinioară martor al elaborării complexe a deciziilor politice și culturale, devine un simplu recipient al trecutului compromis și al prezentului opac.

Post-1989: controverse, schimbări și tentative de recuperare

După 1989, Casa Tătărescu a trecut printr-o fază nefavorabilă de reconfigurări, reflectând dilemele unei societăți în tranziție. Proprietăți trecute în mâna unor persoane precum Dinu Patriciu, cu intervenții arhitecturale discutabile, și adaptarea temporară în restaurant de lux au suscitat critici vehemente din partea specialiștilor și publicului. Aceste manevre au șters adesea unitatea inițială a proiectului și principiile etice ascunse în spațiu.

Ulterior, un investitor britanic a inițiat un proces de restaurare atentă, revenind asupra proiectului inițial semnat de Zaharia și Giurgea și readucând valoarea arhitecturală la rangul cuvenit. Recondiționarea materialelor, revitalizarea proporțiilor și restabilirea unei relații echilibrate între interior și grădina interioară au reliefat cât de importantă este o punere în valoare cu respect față de trecut.

Această etapă reflectă mai larg dificultățile cu care România s-a confruntat în privința relației sale cu memoria interbelică și cu elitele istorice, între reabilitări fragede și potențiale erori.

EkoGroup Vila: continuitate responsabilă și spațiu cultural sensibil

În prezent, Casa Tătărescu renaște sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces controlat, care își asumă cu responsabilitate gestionarea memoriei și a continuității arhitecturale. Această transpunere într-o funcțiune publică, fără a șterge trecutul, conferă clădirii un rol reconceptualizat: nu un simplu monument, ci un spațiu viu, capabil să medieze între spectator și istorie, între memoria unui personaj politic controversat și atmosfera unei epoci închegate (https://ekogroup-vila.ro/contact/).

• Dimensiunea modestă, însă proporționată impecabil a casei reflectă o etică a puterii reținute.
• Biroul premierului, la entre-sol, simbolizează legătura discretă dintre funcția publică și viața privată.
• Elementele neoromânești și mediteraneene se îmbină într-un limbaj arhitectural original, rafinat de Zaharia și Giurgea.
• Contribuția artistică a Miliței Pătrașcu îndeplinește un rol definitoriu în interior, legând casa de marea artă interbelică.
• Arethia Tătărescu a fost garantul culturii și echilibrului estetic al ansamblului.
• După decades de degradare și intervenții contradictorii, locul își regăsește sensul prin transformarea în EkoGroup Vila, un spațiu cultural accesibil și respectuos față de istorie.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician, twice serving as Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940), and a prominent figure within the National Liberal Party. His political career encompassed significant challenges including modernization efforts, democratic decline, and adaptation to shifting geopolitical realities.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the politician and Prime Minister, is distinct from Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the 19th-century academic painter. The similarity of their names sometimes causes confusion, but they belong to separate historical periods and domains.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu exhibits an early form of Bucharest interwar architecture, combining Mediterranean influences with Neo-Romanian elements. Designed initially by Alexandru Zaharia and refined by Ioan Giurgea, the villa also includes artistic contributions by sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, the Prime Minister’s wife, played a pivotal cultural and aesthetic role. As the official beneficiary of the project, she ensured the design avoided opulence and defended the coherence and subtleties that defined the villa’s character.
• What is the function of the building today?
  Today, the building operates as EkoGroup Vila, a cultural space that preserves its architectural and historical identity. It hosts events and admits the public on a controlled basis, offering a continuity that respects its complex history.

O invitație discretă către cei care înțeleg valoarea patrimoniului și curiozitatea memoriei îi așteaptă să descopere între zidurile Casei Tătărescu un secol din istoria României. Traversând coridoarele sale caligrafiate în echilibru și eleganță, vizitatorul nu doar a pășit în spațiul unui lider politic, ci și într-un spațiu de reflecție asupra responsabilității individuale și colective față de trecut și prezent.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.