DISTRIBUIȚI

Un oraş insular aglomerat zi şi noapte, unde se merge doar umăr la umăr, cu străduţe prea înguste şi prea umede, cu prea multă igrasie, unde miroase prea urât ca să rezişti câteva ore, prea scump, prea ca la ţară, vorba reclamei. Cel mai romantic oraş din lume – prea multă dulcegărie pentru gustul meu. Clişee. Doar clişee.

În realitate Veneția m-a dat pe spate din primele clipe când am ieşit din gară şi am dat nas în nas cu Puntea Suspinelor şi cu canalele slab luminate de lumina felinarelor. Era trecut bine de apusul soarelui. Apoi şi-a croit drum întocmai precum canalele-i  până ce m-a cucerit definitiv şi mi-a întrecut toate aşteptările. Ştii, Veneția nu e deloc aşa cum mi-am imaginat-o. E cea mai frumoasă surpriză pe care am avut-o până acum în călătorii.

E foarte uşor să te laşi influenţat de ce auzi în stânga şi-n dreapta despre un loc anume. Iar de clişee chiar că nu ducem lipsă.

În Veneţia e linişte

Aşa-i că nu-ţi vine să crezi? Dar imediat după lăsatul întunericului e atâta linişte că ţi-e ruşine să vorbeşti altfel decât în şoaptă, să nu trezeşti casele care se bălăcesc în apă de sute de ani. La doar câteva zeci de metri depărtare de Podul Rialto piațetele, străzile şi zecile de poduri peste canale  sunt pustii. Probabil că peste puhoiul de turişti dai doar dacă vii vara şi în weekend. Dar la mijloc de martie, la mijlocul săptămânii ai o Veneţie numai a ta. Fără glumă! Iar după ce se lasă seara abia dacă mai vezi câte un tinerel care trece grăbit cu căștile pe urechi ori vreo femeie care se se îndreaptă către casă și care-ți zâmbește cald a bună seara când treci pe lângă ea, de parcă și ei îi e frică să nu spargă liniștea din Veneția.

Totul e exagerat de scump

Este. Dacă bei o cafea la cea mai veche cafenea din Italia – Caffe Florian din Piazza San Marco. Este şi dacă iei masa de prânz în buricul târgului – ca peste tot în lume de altfel. Este şi dacă vrei să-ţi cânte numai ţie un gondolier O sole mio în timp ce vâsleşte leneş pe Canal Grande. Altfel, dacă renunţi la fiţe şi vrei să te alături localnicilor, foloseşti transportul public pe apă, bei o cafea la bar – ca italianul de rând şi iei cina la una dintre zecile de Osterias (mici baruri locale unde se şi mănâncă) de pe străduţele secundare.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/destinatii/italia/venezia-nu-asa-cum-mi-am-imaginat-o.html

DISTRIBUIȚI