DISTRIBUIȚI

Plecăm în a treia zi de aventură din Creta și lăsăm în urmă capitala insulei, nu înainte de a mai face o plimbare matinală până în piațeta de la capătul străzii 25 august, lângă Catedrala Sfântul Titus. Am părăsit Heraklionul cu o imagine interesantă – câțiva preoți luau micul dejun la o tavernă de lângă biserică, în Piaţa Agios Titos, relaxați, pregătindu-se pentru o nouă zi, într-un loc în care timpul chiar curge altfel.


Heraklion – Peştera Sfendoni – Mănăstirea  Arkadi – Rethymnon – Georgioupoli – Lacul Kourna  – Stavros – Chania

Până să înceapă soarele să dogorească, pornim spre peștera Sfendoni, care se află la vreo 50 km (aproximativ o oră, cu mașina) de Heraklion. De data aceasta, drumul nu mai șerpuiește pe coastă ci străbate o zonă muntoasă. Peștera, cunoscută și sub numele Zoniana e cocoțată pe un deal, la 630 m altitudine. Cu o mulțime de stalactice și stalagmite, Peștera Sfendoni e considerată a fi cea mai frumoasă din toată Grecia și e protejată de UNESCO.  În schimbul unei taxe de 4 euro, ai parte de un tur cu un ghid care vorbește perfect engleza, franceza ori germana și de istorisiri care mai de care mai interesante. Peștera abundă de legende iar ghidul e bucuros să împărtașească din povestioarele sale.

Pe timpul verii tururile ghidate în peștera unde temperatura nu depășește 17°C se fac din oră în oră iar programul este zilnic, între 9.30 şi 16.00.

Mai luăm o gură de aer proaspăt din vârful dealului pe care se află Peștera Sfendoni, admirăm priveliștea și o luăm din nou din loc, spre Mănăstirea Arkadi.
Dacă vrei, poți să mergi la Muzeul Figurilor de Ceară din Zoniana, unde îi vei găsi pe El Greco ori pe Nikos Kazantzakis dar și o mulțime de colecții de monede turcești. Eu nu am fost pentru că nu știam de existența lui.

Ei bine, la doar 25 km de Retymnon am găsit Moni Arkadi, fondată în timpul perioadei bizantine, de către un călugăr pe nume Arkadios. Cocoțată și ea, ca și peștera Sfendoni, la peste 500 m deasupra mării, este cea mai cunoscută mănăstirea a Cretei, cu o poveste surprinzătoare.  În timpul ocupației turcești, aici este singurul loc din întreaga Grecie unde clopotele au continuat să bată. De altfel, când pe la 1866, 15000 de turci au înconjurat mănăstirea, eroul cretan Kostis Giamboudakis a aruncat în aer întreg complexul, astfel că majoritatea otomanilor dar și cei 1000 de copii și femei cretani care se adăpostiseră aici au murit. Suicidul în masă se pare că i-a făcut pe turci să părăsească Creta câțiva ani mai târziu însă ziua aceea, 9 noiembrie este sărbătorita și astăzi la Mănăstirea Arkadi.

Intrarea costă 2 euro și trebuie să ai grijă cu ce ești imbrăcată, altfel nu ți se va permite să intri în mănăstire care este deschisă zilnic, de la 9.00 la 20.00, din iunie până în septembrie.  Cei câțiva călugări care mai trăiesc aici țin slujbe în fiecare zi așa că trebuie să le respecți ritualul, în liniște. Nu știu ce mi-a plăcut mai mult: zidurile fortuite ale mănăstirii, biserica din piatră ori liniștea care învăluia într-un mod straniu acest loc. Totul era minunat!

Dacă vrei să vii aici cu autobuzul, trebuie să știi că sunt 2 sau 3 curse care pleacă zilnic din Rethymon iar prețul unui bilet este de aproximativ 3 euro (drumul durează o jumătate de oră).

Amiaza ne-a prins din nou în Rethymnon, un oraș care mie mi-a plăcut tare mult așa că am profitat de ocazie și am mai colindat preț de un ceas pe aleile pietruite și extrem de înguste. Prânzul l-am luat pe plajă, una destul de aglomerată, fără să fie însă sufocantă. Mi s-a părut a fi cea mai mare și aglomerată plajă de la Mediterană. Și am mai fi zăbovit pe un șezlong ori în valurile puternice dacă nu mai aveam atâtea de văzut.

Așa că am părăsit cu greu Rethymnon iar următoarea oprire e în Georgioupoli, care e foarte popular printre turiștii germani. Golful este alimentat cu apă dulce din 3 râuri care se varsă aici în mare, pe margine străjuiesc o mulțime de eucalipți iar cele câteva plaje te lasă fără cuvinte. Majoritatea plajelor mari din Georgioupoli au sezlonguri și centre de închiriere a echipamentului pentru surf ori alte sporturi de apă. Poți să închiriezi o hidrobicicletă și să pleci la plimbare de-a lungul râului Almiros, câteva mile bune. Dacă ai noroc vei putea vedea broaște țestoase ori egrete.

Cel mai mult mi-au plăcut în Georgioupoli traficul extrem de redus, aleea cu eucalipți de la intrarea în oraș, panorama către Munții Albi și capela albă de lângă port. Da, lângă port, pe o mică insulă pietroasă este Capela Sfântului Nicolae care se spune că protejează pescarii.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/turul-cretei-cu-rucsacul-in-spate-iii.html

DISTRIBUIȚI