DISTRIBUIȚI

Ştim cu toţii că staţiunile de pe Valea Prahovei şi, în mod particular Sinaia şi Buşteni, sunt cele mai căutate de turişti şi pe timp de vară dar şi iarna şi în extrasezon. Eu însămi am fost aici de vreo câteva zeci de ori şi, de fiecare dată mă găseam vizitând aceleaşi locuri – Peleşul şi suita de castele din jur, Babele şi Sfinxul, cota 1400 ori Dihamul.

De data asta am găsit alternativă la deja binecunoscutele obiective turistice din Sinaia, pentru care mii de turişti umplu staţiunea săptămână de săptămână; câteva locuri pentru care cred că voi reveni şi la iarnă.

Prima oprire, după cele câteva zile petrecute la Padina, a fost în Poiana Stânii, la vreo 6 km de centru Sinaiei. Văzusem cu ceva timp în urmă un reportaj interesant despre Stâna Regală aşa că mi-am zis, încă de atunci, că următoarea vizită în Sinaia va presupune şi o escală în Poiana de la poalele Pietrei Arse.

Traseul din Sinaia spre Stâna Regală este marcat cu bandă albastră și ai de ales între şoseaua pietruită care se desprinde din drumul ce duce către cota 1400 sau fosta potecă regală care porneşte de lângă Peleş. Se spune că membrii familiei regale făceau adeseori plimbări pe poteca pietruită, străjuită de balustrade, până în Poiana Stânii.

Drumul se opreşte la 1290m altitudine, într-o poiană de unde se deschide o panoramă spre Crucea de pe Caraiman, şi Piatra Arsă. De aici, poteca marcată cu bandă albastră continuă până la Cabana Piatra Arsă (alt. 1950 m) şi, mai apoi, până la Cabana Babele şi Vârful Omul, pe traseu cu bandă galbenă.

Stâna Regală – Povestea

Pe vremea regilor României, Poiana Stânii făcea parte din Domeniul Regaladică teritorii deţinute de statul român, date în administrarea Casei Regale care exploata pământurile, reuşind astfel să se autofinanţeze. Aşadar, în Poiana Stânii existau în acei ani o cireadă de vreo 70 de vaci de rasă nemţească, grajduri, locuinţele angajaţilor dar şi o cabană în stil austriac, cunoscută azi sub numele de Vila BCR. Biserica maramureşană din lemn, adusă de Carol al II-lea, a fost strămutată în 1951 la Techirghiol, unde se află şi astăzi.

Membrii Casei Regale nu foloseau Poiana Stânii doar pentru plimbările liniştite în acest loc retras dar şi pentru organizarea unui soi de petreceri câmpeneşti. Astfel, invitaţii Regelui şi Reginei cunoşteau îndeaproape obiceiurile româneşti, oamenii locului şi, bineînţeles, gustau din bunătăţile tradiţionale, aşa cum s-a întâmplat în 1933, la aniversarea a 50 de ani a Castelului Peleş.

De altfel, ce mi-a plăcut mie aici, în afară de pajiştea din faţa cabanei, pe care se odihneau, după urcuşul greu, cei care au venit pe jos, a fost mâncarea. Meniul e pe măsura numelui cabanei – regal: labă de urs, ciorbă de mistreţ, oaie la ceaun, prepeliţe vânătoreşti şi, preferata majorităţii, ciorba de fasole cu afumătură, în pâine.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/culinar/sinaia.html

DISTRIBUIȚI