DISTRIBUIȚI

„Dar de ce ai vrea tu, măi Andreica, să mergi la sărăcia aia lucie? Nu ești tu sătula de sărăcia noastră de aici? Adică, nu poți tu să vezi frumos niște frați de-ai lor aici la noi, fără să mai bați atâta amar de drum?”

„Draga mea, te programez să îți faci vaccinurile! Toate patru, 1200 RON. Cuuum nu vrei să le faci? Păi dacă te alegi cu vreo boală de pe acolo? Cu cine pleci? Cum nu cunoști grupul? Păi și pleci așa, câine surd la vânătoare? Nu mai bine te mai dai tu o tură cu caii în România, cu oameni pe care îi știi?”

Citatele ar putea continua mult și bine. Cam așa au sunat reacțiile celor din jurul meu când le-am spus despre următoarea mea destinație de vacanță. La cele mai multe dintre ele mă așteptam. Îmi place să văd că lumea e șocată uneori de deciziile mele. Eu îmi văd de treabă cu ieșirea din zona mea de comfort. Dar să vedem cum a fost de fapt în India.

india (11)

Grupul s-a strâns în Otopeni cu un fel de noaptea-n cap și cu câte o sticluță de pălincă pentru fiecare bagaj de cală, s-o folosim pe post de antidot pentru bolile din India. Am zburat lin și cu burta plină cu Fly Dubai, frumos, nimic de comentat, nimic de reproșat. Sandwich-ul cu pui era cu pui, alunele sărate erau sărate, sucul natural era bun. După câteva povești, glume, poze făcute deasupra norilor și vreo cinci ore de zbor, ajunserăm în Dubai.  Aici schimbarăm avionul, tot cu unul de-al lor. Știam de la cei care mai fuseseră în Asia că la grupul nostru alb și blond se va strânge lumea ca la urs. S-a demonstrat că, de fapt, ca la maimuță, dar asta urmează să detaliez mai jos.

În Dubai în aeroport, parfumurile la locul lor, prețurile bunicele, Paul’s cu prăjituri bune, totul organizat. Lumea amabila și curioasă. Dar ce zic eu curioasă? Erau cu ochii pe noi ca pe butelie. Mă tot uitam în spate să vad dacă e vreo vedetă că prea se uitau la noi de parcă urmau să vină să ceară autografe.

Ne urcarăm în avion, ne găsirăm locurile, ne primirăm sandwich-ul mai sus citat, alunele mai sus amintite, sucul mai sus natural. Și dă-i și zboară și dă-i și zboară, din zori până în seară, vorba povestitorului. Deodată ne zise nenea căpitanu’ că „Cabin crew, prepare for landing!” Hai că suntem taman în buza roller coaster-ului, exact pe pod înainte să ne aruncăm cu coarda. Îmi zic: hait, Andreea, în 10 minute ești pe pământ sfânt.

india (15)

Socoteala de acasă nu se potrivește însă cu cea din târg pentru că vameșii indieni sunt foarte curioși de noi, ăștia blonzi. De fapt, la sfârșitul excursiei mi-am dat seama de ce se tot uită oamenii ăia ba la pașapoarte, ba la fața palidă (vorba lu’ Winnetou), ba la viză, ba la ochii turistului dornic de a-și cheltui banii în țara omului de la ghișeu. Vă explic eu mai târziu de ce. Ideea e că se tot uită așa vreo 10 minute ca să fie siguri că ăia din pașaport suntem noi și nu alții.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/guest-posts/despre-india.html

DISTRIBUIȚI