DISTRIBUIȚI

Pe cand incep sa scriu textul pentru acest articol ma aflu la Malancrav, un sat din inima Transilvaniei, aflat la aproximativ jumatate de ora de mers cu masina de Sighisoara. Nu am semnal la telefon nicaieri in sat si nici internet. Este ora 8 seara si ma intreb ce as putea face pana la ora somnului. Deocamdata am deschis laptop-ul sa va povestesc si voua “la cald”, despre cum mi-am petrecut eu ultimul weekend de vara, prin Transilvania.

Cei care ma urmaresc constant probabil ca stiu deja ca zona Transilvaniei imi este foarte draga. O data la cateva luni, cand mai am cate un weekend liber, imi place sa ma urc in masina si sa vin spre Brasov, Sighisoara sau Sibiu. De data aceasta am ales ca scop al calatoriei mele o tura prin satele sasesti si cetatile fortificate din Transilvania, asa ca o sa va povestesc si voua, in cazul in care va doriti sa petreceti un weekend in zona.

Cum am procedat eu?

Am dat un telefon la Fundatia Mihai Eminescu, fundatia patronata de Printul Charles al Marii Britanii, intentionand initial sa ma cazez la Viscri. Dupa ce am discutat cu doamna de la fundatie, am hotarat sa rezerv seara de vineri la Viscri si seara de sambata la Malancrav, aproape de Sighisoara.

In Viscri am ajuns noaptea, dupa ora 10, in aproximativ 5 ore din Bucuresti, pe traseul Bucuresti – Brasov – Viscri (DN13 / E60). Din Brasov mergeti spre Sighisoara si dupa ce treceti de Rupea o sa vedeti un indicator la stanga spre Viscri. Se merge mai bine de o jumatate de ora pe un drum destul de prost, neasfaltat si cu multe gropi. Multe persoane care au mai vizitat Viscri s-au plans de acest drum, dar se pare ca este drum judetean si inca nu exista interesul pentru a-l asfalta. Am avut noroc cu GPS-ul care m-a ajutat foarte mult.

Cei de la Fundatie, cu care am discutat la telefon si la care am rezervat camera, mi-au spus doar ca dupa ce ajung in Viscri trebuie sa urmez indicatoarele spre cetate pana cand ajung la o cladire mare, cu portocaliu – scoala din localitate. Vis-a-vis de aceasta scoala, la numarul 38 este casa doamnei Panait, care administreaza casa Fundatiei din Viscri. Pentru o noapte de cazare la Fundatie veti plati 80 lei / persoana pe noapte si inca 15 lei / persoana pentru mic dejun. Din pacate pentru noi, casa Fundatiei fusese reparata de muncitori, astfel ca pe noi ne-au cazat chiar in Pensiunea doamnei Panait, adica in casa dansei, unde a amenajat 3 camere cu baie, pentru pensiune. O camera dubla cu mic dejun inclus costa 250 lei / noapte.

Familia Panait are una dintre primele pensiuni din Viscri si ne-a povestit ca primesc multi turisti straini, in special germani si englezi. Mai primesc si grupuri de turisti din Israel care vin aici sa manance friptura de miel delicioasa a doamnei Panait.

Camera in care am stat era simpla, cu mobilier de lemn, pictat cu motive florale specifice sasilor. Aveam un pat cu noptiere de lemn, o masuta cu o sticla de apa minerala Biborteni, din aceea de sticla care se incadra perfect in peisaj, si o baie echipata cu tot ce e nevoie. Dimineata am luat micul dejun cu produse din zona: branza, unt de casa, lapte, cateva feluri de dulceata si ceai (inclusiv gem din fructe de soc, extrem de bun).

Imediat dupa micul dejun am plecat spre Biserica Fortificata, principalul obiectiv turistic al satului. In doar 5 minute ne-am aflat in fata portii de lemn prin care am intrat in curtea bisericii. Imediat in stanga intrarii am vazut o serie de banci de lemn asezate in hexagon, cu un copac in mijloc. Aici se strang sasii din sat, dar si cei plecat prin Germania, si isi tin serbarile cu cantece si dansuri traditionale. Am urcat apoi spre biserica. Intrarea costa 4 lei de persoana. Incinta fortificata de aici are o forma neregulata, cu doua turnuri si doua bastioane. Biserica a fost construita in anul 1225 si este cea mai veche biserica de acest gen din Romania. Interiorul este foarte simplu, dupa modelul bisericilor Evanghelice. Bancutele de lemn ascund o randuire straveche care spune ca cei tineri stau in spate si pe masura ce inainteaza in varsta avanseaza si pe bancute, pana la prima banca unde stau cei mai varstnici. Are si o orga mica, dar si un balcon pentru cor. Nu am prins slujba la biserica din sat, dar trebuie sa fie frumos si emotionant. Daca nu suferiti de rau de altitudine sau daca nu sunteti claustrofobi, se poate urca si in turnul bisericii unde veti avea o panorama superba asupra satului si asupra imprejurimilor.

De jur imprejurul bisericii sunt spatii de depozitare, lipite de zidurile de aparare, amenajate acum intr-un mic muzeu. De aici am pornit intr-o plimbare prin sat. Am admirat si am fotografiat casele sasesti renovate de Fundatia Mihai Eminescu.

La Viscri nu exista strazi si pensiunile nu au afisate niciun logo sau nume. Numele lor este Viscri insotit de numarul casei. Eu spre exemplu am stat la Viscri 38.

Satul a devenit cunoscut dupa ce s-a aflat ca printul Charles al Marii Britanii detine aici o casa si vine sa petreaca cateva zile de mai multe ori pe an. Tot datorita Altetei Sale, Viscri a fost subiectul unui reportaj realizat de Travel Chanel, in care chiar printul Charles a dat un scurt interviu, sfatuind oamenii sa vina in Transilvania. Se pare ca atunci cand viziteaza satul, ambele intrari in sat sunt blocate de Politie si oamenii nu au voie sa iasa sau sa intre in sat. Contrar asteptarilor, nu este niciun secret de stat care este casa printului Charles si unde locuieste acesta cand vine la Viscri. Casa este pe strada principala a satului, la numarul 263. Este o casa simpla, albastra, care atunci cand cand printul nu este in sat, este inchiriata in regim de pensiune. Camerele sunt simple, cu mobilier de lemn. Vis-a-vis se afla si casa doamnei Caroline Fernolend, cea care a pus bazele Fundatiei Mihai Eminescu si care se lupta pentru pastrarea autenticitatii in satele sasesti din Transilvania. Cred ca datorita dansei lumea vorbeste astazi despre localitati precum Viscri, Malancrav si nu numai.

Daca intentionati sa ramaneti mai mult in Viscri, puteti sa va programati o plimbare cu caruta de 2-3 ore. Va costa aproximativ 60 de lei de caruta si o sa va plimbe prin sat pana la o caramidarie si pana la atelierul unui fierar.

Am plecat din Viscri pe la ora 1 dupa-amiaza, indreptandu-ma spre Rupea, pentru a vedea cetatea renovata. Prin 2009 am mai vizitat o data cetatea, insa era acoperita de buruieni. Acum cetatea a fost renovata, drumul pana sus la ea a fost reasfaltat si au facut chiar si o parcare. Taxa de intrare pentru adulti este 10 lei, insa cetatea este complet metamorfozata. Toate turnurile si casele din interior au fost tencuite si au primit acoperisuri noi, aleile au fost pietruite.

Foarte aproape de Rupea mai sunt bisericile fortificate de la Homorod, Cata, Drauseni, Archita si altele, mult mai putin vizitate.  Din drumul national DN13 / E60, cel care merge spre Sighisoara, va mai puteti opri si la alte biserici fortificate, dar si cetati cum ar fi cea de la Bunesti.

De la Rupea eu m-am indreptat spre Sighisoara, unde numai bine ca am gasit si un Festival, ProEtnica, un festival al minoritatilor din Romania, cu tot felul de spectacole de dans al diferitelor etnii din Romania, dar si un targ in care minoritatile din Romania si-au expus mestesugurile si traditiile.


Read more: https://razvanpascu.ro/2013/09/08/romania-e-frumoasa-53-o-vizita-in-transilvania-la-viscri-si-m%C7%8El%C8%83ncrav/