DISTRIBUIȚI

Norii freamătă deasupra pustiului deșertic. Ceva din numele fenomenului de “fata morgana” parca încearcă sa se desprindă din acest miraj, conturandu-se in numele unei capitale: Doha. Vantul parca doreste sa ne spuna povestea tuaregilor ce candva isi purtau alene pasii, insotiti de credincioasele si totodata puternicele mamifere, care aidoma dunelor desertului parca incercau sa isi asorteze timid umbrele in vapaia necrutatoare a incinsului nisip.

Astazi, printre zgarie norii adunati la sfat in candva taramul oceanului, oamenii de diverse nationalitati isi croiesc grabiti drumul in puternicele automobile 4×4, facandu-se nevazuti in neantul de suprafete metalice stralucitoare in bataia soarelui neostenit.

Tot astazi, spre periferia orasului, ceva parca inca se incapataneaza sa pastreze aerul oriental al cladirilor de altadata. De aici se incheie imparatia petrolului. De aici incepe viata aspra a desertului, o viata inaccesibila muritorului de rand. Si totusi farmecul pustiului parca iti atrage pasii ca un magnet spre ai mangaia firele de nisip. Oceanul freamata in departari parca ingrijorat de comportamentul torid al nemilosului tarm.

Qatar… o tara enigmatica despre care cu greu reusesti sa iti faci o parere obiectiva. Contrastele sunt atat de puternice incat numai starea si pozitia sociala ne ajuta sa caracterizam aceasta tara conform perceptiei proprii si doar atat.

Zgarie nori, insule artificiale, masini luxoase, magazine ale unor marci prestigioase, mall-uri extravagante, iahturi, motociclete, avioane si elicoptere private, aur, opulenta… si la doar cativa kilometri, oameni impovarati de greutati, cu chipurile brazdate de necazuri, oameni care au plecat din tarile lor pentru o viata mai buna si peste noapte s-au trezit sclavi ai unor legi nedrepte si inechitabile ce traiesc in niste mahalele paupere in conditii inumane.

Qatarul este tara cu cel mai inalt nivel de trai din lume. Perfect adevarat daca judecam aceasta informatie pur statistic. Localnicii sunt extrem de bogati si prin veniturile lor uriase conpenseaza marea masa de oameni care traiesc de pe o zi pe alta si sunt prizonieri la propriu ai acestei tari.

Sistemul legislativ de aici obliga orice strain sa fie „sponsorizat” de un cetatean qatarez. Cum se traduce acest lucru? Orice individ care doreste sa munceasca in Qatar, are nevoie de viza si permis de lucru. Acestea le poate obtine doar prin asa numita „sponsorizare”. Practic, din acel moment drepturile si libertatile individului respectiv depind de buna vointa sponsorului. Doar el poate decide daca iti da dreptul sa te muti la o alta companie, sa pleci acasa si in ce conditii, sa te trimita acasa intrezicandu-ti dreptul de a mai intra in Qatar timp de doi ani sau nu, sa iti permita sa iti aduci familia, sa iti iei permis de conducere local, sa iti iei licenta de bautura si carne de porc, sa iti faci cont in banca sau credit etc. Judecand dupa taxele platite pentru vize, permis de lucru, etc, din punctul meu de vedere titlul de sponsor este total nepotrivit, sponsorii  fiind de fapt cei „sponsorizati”.


Read more: https://www.sacalatorim.ro/qatar-intre-miraj-si-realitate/