DISTRIBUIȚI

Bucuresti, inceput de martie si de primavara, o zi calduta de duminica, in care soarele bland invaluia totul. Imi incoltise in minte, de ceva timp, o idee: sa colind muzeele mici si casele memoriale din Bucuresti, sa le aflu povestea ascunsa dincolo de ziduri si de exponate, povestea celor care au locuit si au creat acolo unde acum, pentru noi, sunt locuri de vizitat dar care, pentru ei, erau “acasa”.

Am ales pur si simplu la intamplare, doar pentru ca mi-a placut cum suna: Muzeul Storck. Google, cautare adresa: str Vasile Alecsandri nr. 16, in apropiere de Piata Victoriei. Nu am vrut sa aflu prea multe amanunte, imi doream sa fiu surprinsa. Am citit doar ca a fost casa unor artisti: el – sculptor, ea – pictorita. Deci, nu avea cum altfel, trebuia sa fie un loc frumos. In afara de asta, in anul 2004 cladirea fusese declarata monument istoric, inseamna ca era ceva deosebit la ea.

Si intr-adevar, acel “ceva” ni s-a aratat ochilor de cum am zarit-o, pentru ca iesea in evidenta dintre toate celelalte case, cu arhitectura ei de factura germanica si fatada zugravita in rosu pompeian. Nu mai ramanea decat sa-i aflam istoria. Costul unui bilet este absolut derizoriu: 5 lei/pers, iar pentru turul ghidat am mai platit 6 lei. Am avut placerea ca ghid sa ne fie un om al artelor frumoase, pictorul Dinu Mihai Falcoianu, care ne-a facut o prezentare foarte frumoasa si detaliata a vietii si creatiei artistice a intregii familii Storck si a povestii din spatele lucrarilor expuse.

Casa familiei Storck a fost construita la inceputul secolului 20, intre anii 1911-1913 chiar dupa planurile celor doi artisti, care si-au proiectat spatii de lucru individuale, separate de zona pentru locuit. Fatada principala, cea de la strada, este decorata cu motive ornamentale realizate de Frederic, iar in interior, de cum pasesti, te intampina picturile murale ale stapanei casei.

In aceasta casa, un loc rupt dintr-un alt timp, devenita astazi “Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu Storck” se pastreaza istoria unei intregi dinastii de artisti. Intemeietorul ei a fost Karl Storck, un german care a venit in Bucuresti in anul 1849 pentru a lucra ca si bijutier, apoi a lucrat in modelarea de stucaturi. Observand lipsa elementelor decorative din oras si constatand ca exista o cerere mare pentru sculptura figurativa, a hotarat sa se duca sa o studieze la Viena si Munchen, apoi se intoarce in Bucuresti si se dedica acestei arte. Multe cladiri importante, nu numai din capitala ci si din alte localitati, au fost infrumusetate datorita talentului sau. Este creatorul primei sculpturi publice din tara noastra in care este reprezentat Spatarul Mihail Cantacuzino, realizata din marmura de Carrara si amplasata in curtea Spitalului Coltea. Nu-i asa ca si dvs., ca si mine, ati trecut de multe ori pe trotuarul din fata spitalului si, desi ati vazut-o, nu i-ati acordat prea mare importanta?

Apoi, statuile a doua frumoase doamne: Domnita Balasa, infatisata intr-o frumoasa si eleganta rochie de epoca, pentru realizarea careia sculptorul s-a sfatuit cu Bogdan Petriceicu Hasdeu, se gaseste in curtea bisericii cu acelasi nume; si Ana Davila, imbracata in costum popular – primul monument din istoria Bucurestiului inchinat unei femei – care se afla acum in incinta Institului Pedagogic.

Ar fi multe de spus despre activitatea lui: a participat la decorarea Palatului Sutu, a realizat scara de onoare, balustradele si coloanele de la Ateneul Roman, a lucrat pentru multe biserici. Dar, cel mai important, a fondat in 1864, impreuna cu Theodor Aman si Gheorghe Tattarescu, Academia de Belle Arte din Bucuresti, fiind primul profesor de sculptura din tara si “parintele” multor generatii de sculptori romani, un deschizator de drumuri in aceasta arta pe care ne-a daruit-o. In semn de recunoastere si de apreciere a contributiei pe care a avut-o in arta romaneasca, in anul 1887 i s-a acordat, prin decret regal, cetatenia romana.


Read more: https://www.sacalatorim.ro/prin-bucurestiul-mai-putin-stiut-muzeul-storck/

DISTRIBUIȚI