DISTRIBUIȚI

Prefer sa-i spun Casa Aman, pentru ca asta a fost inainte de a deveni muzeu – locul in care a trait si a creat unul dintre marii nostri pictori. In Romania, a fost prima casa-atelier de artist si avem privilegiul de a ne bucura de ea asa cum a fost dintotdeauna, pentru ca este una din putinele resedinte asupra careia nu s-a adus nici o modificare de-a lungul timpului. Toata casa a fost conceputa si proiectata de Theodor Aman – de la planurile de constructie la decoratia exterioara si tot ce este in interior: pictura murala, vitraliile, picturile cu motive florale de pe usi, structura tavanelor, lambriurile din atelier, mobilierul din lemn sculptat, toate reflecta viziunea lui. Pare ca este un templu pe care el l-a inchinat artelor, nu doar picturii.

Stiam despre Theodor Aman doar ca a fost pictor si imi aminteam vag cateva dintre tablolurile care reprezentau scene istorice, peisaje, portrete sau natura statica. Am gasit, insa, in casa lui, urmele unui artist complex si complet. Aproape toate ramurile artei l-au pasionat: desen, acuarela, pictura in toate tehnicile ei – a fost primul pictor roman care a expus in lucrarile lui trupul nud al femeii in tabloul “Baia turceasca”; arhitectura, sculptura, decoratiunea ornamentala, vitraliul, gravura – fiind unul din primii gravori romani in apa tare sau “tehnica aquaforte” si, peste toate acestea, surprinzator a fost sa aflam ca era si muzician – canta la violoncel iar uneori sustinea mici concerte pentru cei apropiati acolo, in intimitatea casei lui.

Desi familia lui era originara din Craiova, Theodor Aman s-a nascut – in 1831 – la Campulung Muscel, loc in care se refugiasera parintii lui din cauza epidemiei de ciuma care pusese stapanire pe oras. Provine dintr-o familie de oameni instariti, tatal lui era un negustor cu dare de mana si cu un mic rang boieresc, fusese facut serdar – comandant de oaste – de catre Ioan Voda Caragea. Numele lui real era Dimitri Mihali Dimo iar Aman era doar o porecla. In turca inseamna “indurare, iertare” – era negustor, mai vindea si pe datorie, mai dadea si bani cu imprumut, iar cei care aveau nevoie de ajutor veneau la el rugandu-l “sa se indure” de ei si sa-i ajute. Dupa un timp, a hotarat sa-si schimbe numele si astfel toti urmasii lui s-au numit Aman.

Parintii lui au considerat ca este important pentru copiii lor sa aiba parte de educatie si le-au adus profesori de muzica si limbi straine de la Viena. Ulterior, Theodor a invatat la scoli din Craiova si Bucuresti si, din tot ce studia, a iesit in evidenta talentul lui la desen unde avea mereu calificativul “eminent”. Cum in Romania acelor vremuri viata artistica era foarte redusa si nu exista vreo scoala de arta, pentru a-si desavarsi talentul si a studia pictura a plecat la Paris in 1850, unde a ramas aproape 10 ani. A crescut si s-a educat intr-o perioada de mari transformari ale societatii romanesti si a fost contemporan cu reformatorii generatiei posoptiste care au determinat “desteptarea” Romaniei. El insusi participase la Revolutia de la 1848, elev de liceu fiind pe atunci si aderase la ideile progresiste ale vremii. La Paris l-a intalnit pe Nicolae Balcescu, pentru care avea o mare admiratie si a intrat in cercul lui de revolutionari in exil. Tanarul care parasise tara pentru studii revenea si era un artist matur, sigur de sine, al carui talent era recunoscut – prima lui lucrare importanta “Autoportret” fusese expusa cu mare succes la salonul parizian din 1853. Atelierul din Paris era vizitat de numerosi amatori de arta si foarte multe tablouri ajungeau in galeriile din America. Era plin de proiecte pentru ridicarea artistica a tarii, de vise, de ambitii, de patriotism si de speranta.

La revenirea lui definitiva in Principatele Romane, in 1858, a intalnit aceeasi indiferenta fata de arta si fata de artisti, dar asta nu l-a descurajat. Prejudecatile si ignoranta ingreunau calea dezvoltarii picturii. De fapt, pictura nici nu facea parte dintre arte, ci era considerata un mestesug iar cel care desena era numit “zugrav de subtire”, denumire care era data pictorilor muralisti si de icoane, spre a-i diferentia de “zidarii de zidarie” care executau lucrarile ce necesitau mai putina calificare in decorarea ansamblurilor monumentale. Nu existau decat pictura religioasa si portretele, care erau facute doar pentru conservarea fizionomiei, fara nici un scop estetic sau artistic. Toate celelalte categorii de pictura nu existau, practic. Desi fusesera infiintate cateva scoli, profesorii de desen de acolo nu putusera schimba ideile despre arta ale oamenilor. Theodor Aman a fost, atunci, omul potrivit la momentul potrivit: destul de bogat pentru a face arta de placere, fara speranta unui castig imediat; provenind dintr-o famiili buna pentru a fi luat in considerare; talentat, pentru ca lucrarile lui sa fie placute si traditionalist, pentru a nu scandaliza o societate conservatoare. Nu si-a renegat niciodata originile boieresti, titlul si averea, avea o mare constiinta patriotica si era convins ca arta trebuie sa slujeasca poporului, sa-l educe, sa-i prezinte eroismul si sa-i exprime idealurile.


Read more: https://www.sacalatorim.ro/casa-aman/

DISTRIBUIȚI