DISTRIBUIȚI

Norilsk este un oraş industrial situat la nordul regiunii Krasnoyarskii Krai, la sud de peninsula Taimyr aproximativ la 90 km la est de râul Enisei în Rusia. Este considerat cel mai nordic oraş cu 175 mii de locuitori, şi al doilea cel mai mare oraş (după Murmansk) mai sus de Cercul Polar. Norilsk-ul este aproape rupt de la civilizaţie. Acesta este conectat prin intermediu caii ferate doar cu o singură localitate, oraşul port Dudinka. Unica modalitate de a părăsi Norilsk-ul este de a călători 2000 de kilometri în jos pe râul Enisei sau pe calea aerului. Dar dese ori din cauza vremii nefavorabile zborurile pot fi amânate pentru mai mult de două săptămâni.

Situat la poalele munţilor Putoran cu o înălţime  de 1700 metri, unde este înregistrat cel mai mare zăcământ de nichel de pe Pământ, Norilsk este focarul industriei minere. Oraşul include cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume, producând mai mult de 20 la sută din tot nichelul de pe planetă, 50 la sută paladiu, mai mult de 10 procente cobalt şi 3 procente cupru. Exporturile Norilskul-ui constitue de mai mult de 2 la sută din PIB-ul Rusiei.

Muncitorii iniţiali ai minelor au fost deţinuţii lagărilor de concentrare care erau forţaţi să lucreze în frig şi condiţii inumane. Din cei 500 mii deţinuţi  supuşi la muncă forţată, 18 mii au murit de frig şi foame. Cu toate acestea mulţi dintre cei care au supraveţuit în Norilsk, au ales să rămână aici după sfârşitul stalinismului, pentru a trăi şi lucra în minele care le-au construit.

Viaţa în Norilsk este extrem de severă. Oraşul este situat în zona permafrost, adică a îngheţurilor veşnice, unde temperatura medie iarna este de -30 de grade, cu minime de până la -50 de grade Celsius. Perioada de îngheţ  stabil durează în jur de 280 de zile pe an. Între noiembrie şi ianuarie, pentru o perioadă de şapte săptămâni, soarele dispare de pe bolta cerească. La toate acestea se mai adaugă vânturle locale de aici, care deseori devin pricina aşa numitei “viscole negre” (черная пурга) – furtună de iarnă cu vânturi puternice de la 30-40 metri pe secundă, în timpul cărora nu vezi nimic mai departe de nasul tău. În timpul unor astfel de capricii ale naturii localnicii se stăruie să stea acasă. Iar cei care lucrează în afara oraşului, spre exemplu la fabrici, sunt impuşi să se întoarcă spre casele lor cu autobusele aranjate în coloane. Dar iată şcolarii iubesc îngheţurile şi vânturile locale – în timpul cărora se anunţă “aktirovki” (актировки), zile, în timpul cărora se permite de a nu fregventa şcoala. Cel mai mult “le merge” claselor primare – uneori vacanţele forţate dureză câteva luni.

În timpul verii temperatura se ridică pentru scurt timp până la 20 de grade Celsius, dar asta nu este suficient pentru a topi complect zăpada.

Dar cea mai mare problemă a Norilsk – ului este poluarea. Aproape 4 milioane de tone de cupru, cadmiu, nichel, arsenic, suf şi alte substanţe chimice sunt eliberate anual în aer. Zăpada este neagră, şi uneori de culoare galbenă, sau chiar roz cu adaos de alb, şi ploile acide se extind în jur pe un teritoriu de mărimea Germaniei. Cantitatea de dioxid de sulf în aer este atât de mare încât nu există vegetaţie într-o rază de aproximativ  32 km, şi pomuşoarele rare sau ciupercile care cresc aici au un grad mare de toxicitate.

Ce e drept ultimii ani situaţia se schimbă înspre bine – fabricele “parcă” se modernizează, şi, teoretic calitatea de emisii în aer se micşorează. Şi totuşi cel puţin odată pe saptămâna gazele de la fabrici coboară deasupra oraşului – orce locuitor al Norilsk – ului poate determina din zbor ce gaz terorizează plămânii săi astăzi, şi în acelaş timp de la ce fabrică el vine. Cel mai mult suferă districul Central ( Центральный район ) în apropierea căruia este amplasată marea parte a industriei Norilskului. Până la Talanah (district din Norilsk), gazul ajunge mai rar din cauza depărtării sale, deaceea aici se respiră mai uşor.

Media de durată a vieţei a lucrătorilor este cu zece ani mai mică decât media naţională. Locuitorii suferă de numeroase boli respiratorii, risc sporit de cancer, afecţiuni ale sângelui şi pielei. Doar 4% din adulţi sunt sănătoşi.

Este evident că cei care lucrează şi trăesc în Norilsk o fac pentru bani, dar chiar şi acei care au venit de bună voie aici pentru a face bani sânt dornci să-l părăsească. Însă să părăseşti oraşul nu este aşa de uşor mai ales pentru locuitorii în vârstă la pensie, cei cu familii şi apartament. Preţurile la proprietatea imobilă (apartamente) sunt mici, cea ce înseamnă că ei nu o pot vinde şi să părăsească oraşul, deoarece chiar dacă o fac, apoi de aceşti bani e imposibil să cumpere un alt apartament în alte regiuni.

Ei trăesc, muncesc şi produc pentru compania mineră. Izolarea oraşului înseamnă că ei îşi scurg salariul său în magazinele şi obiectivele care aparţin companiei.  Prin urmare banii câştigaţi cu atâta greu se întorc înapoi la companie, şi în cele din urmă oamenii părăsesc oraşul disperaţi.

Detalii: 

Istorie Norilsk


Istoria Norilskului a început în 1921, când exploratorul rus Nikolai Urvantsev (Николай Николаевич Урванцев), a organizat o expdiţie pe Taimyr şi a descoperit aici zăcăminte bogate de minereuri şi metale. În timpul acestei expediţii a lui Urvantsev a fost construită o casă din lemn,care se socoate prima casă a Norilsk – ului (casa sa păstrat până în zilele noastre, acum ea este muzeu “Prima casă a Norilsk – ului”).


Read more: https://inbors.com/norilsk-orasul-industrial-depresiv/