DISTRIBUIȚI

Ideea unei săptămâni pe Coasta de Azur nu m-a atras niciodată. Credeam, ca mai toată lumea, că Riviera Franceză e destinată exclusiv celor care au conturi grase în bancă. Până într-o zi când am găsit bilete de avion pe site-ul Blue Air: București – Nisa – 250 de lei. Și le-am luat fără să stau pe gânduri. Se întâmpla la un început de noiembrie.


Pregătirile

La început am trasat câteva idei despre ce vrem să facem în vacanța de la început de sezon estival: câteva zile pe Coasta de Azur, puțină plajă, un sat cocoțat pe stânci, Monte Carlo, Promenade des Anglais, Gorges du Verdon și multă levănțică. Pe măsură ce ne documentam pe bloguri, forumuri și site-urile Oficiilor de Turism, traseul nostru se contura în cifre și pragmatism cât cuprinde: 3 zile pe coastă și restul în Provence, zeci de autobuze și trenuri schimbate, autostopul în Gorges du Verdon, trekking în Alpii Mediteraneeni, couchsurfing și în jur de 1200 de kilometri.

Am plecat la drum cu lecțiile bine făcute, câteva date de contact ale unor oameni pe care nu îi cunoșteam și cu un feeling că totul va fi bine.

Nice by night

Când am ajuns la Nice, stătea să plouă. Cel mai mare oraș de pe Coasta de Azur părea pustiu la lăsarea serii, cu cele 20°C din termometru.

Avionul a aterizat la Terminalul 1 și, de acolo, am luat autobuzul 98 până la Gară. Biletul pe cele două navete – 98 și 99 – care fac legătura între aeroport și oraș costă 4 euro (poți folosi pass-ul ăsta o zi întreagă – până la miezul nopții, pe toată rețeaua Lignes d’Azur; singura condiție e să validezi tichetul la fiecare urcare).

La Nisa (și, în general, în toate locurile unde am ajuns în sudul Franței) am văzut, încă o dată, cât de important e să ai alături un localnic. Gazda noastră ne-a introdus în obiceiurile culinare franțuzești: Quiche Lorraine și brânzeturi la finalul mesei, tarte dulci și vinuri roșii seci. Asta pentru că în Franța, toate vinurile roșii sunt seci, așa cum aveam să aflu de la un vânzător de vinuri din Manosque.

Dacă vrei să te îndrăgostești irecuperabil de Nisa, atunci e musai să faci un tur nocturn. Cu ghid sau fără – asta e alegerea ta. Pe la miezul nopții Promenade des Anglais e animată doar de câțiva localnici care pedalează pe vélo bleu ori care aleargă, pe plajă câteva grupuri de tineri cântă la chitară iar străduțele înguste din Centrul Vechi sunt pustii. Toată efervescența din timpul zilei, tot zumzetul miilor de turiști care lenevesc la prânz la restaurante și cafenele dispar ca în basmul Cenușăresei în toiul nopții. A fost suficientă o hoinăreală de vreo două ceasuri pentru ca orașul ăsta să mă cucerească.

Un român pe Côte d’Azur

Prima zi în orașul de la Mediterana a fost mohorâtă. Străzile erau aproape pustii, pe plajă am văzut doar câțiva pescari amatori și vreo două perechi de îndrăgostiți care împărțeau o pizza iar marea nu era nici pe departe azur. Părea că sunt la Vama Veche, în extra-sezon și doar Le Negresco și palmierii dădeau de gol locul în care mă aflu.

Hotelul Negresco e, de aproape 100 de ani (și-a deschis porțile pe 8 ianuarie 1913) simbolul Nisei. Operă a românului Henri Negrescu (fiu al unui hangiu de prin părțile Bucureștiului), palatul care domină Golful Îngerilor (La Baie des Anges) nu a strălucit mereu. În timpul Primului Război Mondial hotelul e tranformat în spital de război iar după moartea lui Negresco aproape că s-a ales praful de tot. Letargia se sfârșește însă în 1957, când o familie de francezi cumpără hotelul și îi redă strălucirea de altădată. Iar cupola roz și zidurile albe strălucesc la Nisa pe orice vreme.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/city-break/nisa-capitala-rivierei-franceze.html

DISTRIBUIȚI