DISTRIBUIȚI

Dacă trăiești sufocat într-un oraș mai plin de mașini decât de oameni unde parcă 10 suflete respiră simultan pe metru pătrat, probabil nu ai o idee prea veridică despre ce înseamnă, în sensul cel mai pur, „intimitatea”. Află, în cazul ăsta, că există locuri pe planeta locuibilă ce sunt într-atât de izolate, încât „la milioane de ani lumină de tot și de toate” este o afirmație modestă pentru a le descrie.

Și, deși vorbim despre locuri aflate la capăt de lume, asta nu-i un cine știe ce obstacol. Pentru că imaginația nu poate făuri ceea ce spiritul de aventură poate face dintr-un călător dacă-și scuipă în palme și se apucă de treabă. Dacă ți-am trezit fie și un vag interes, aruncă o privire pentru locurile noastre preferate de la capătul pământului.

Tristan da Cunha – Teritoriul Britanic de peste mări

La peste 2.400 de kilometri față de Cape Town, în direcția sud-vest, vei da peste cel mai izolat arhipelag nelocuit de pe întreg Pământul: Tristan Da Cunha, ieșind țanțos din albastrul mării pentru a domina orizontul cu vârful vulcan Queen Mary. Deși nu a speriat pământul cu mai mult de o erupție, în 1961, aceasta a fost suficientă pentru o evacuare completă a populației. Astăzi, ești cât se poate de în siguranță dacă-ți pui în cap să escaladezi vârful, la 2062 metri.

Pentru cei 300 și ceva de locuitori ai insulei, viața se desfășoară într-o tihnă absolută, gravitând cu armonie între agricultură și pescuit, iar tu, de ajungi aici în lunile de vară locale (decembrie – martie) și îți faci câțiva prieteni de prin partea locului, te vei putea ospăta cu homari Tristan proaspăt pescuiți.

Cei care se declară sus și tare iubitori de natură, să facă bine să se înfățișeze cât mai adesea pe țărmurile insulei, să-și pregătească telefoanele și să se apuce de fotografiat pinguini săritori, balene și delfini; creaturi ca acestea nu se găsesc la toate colțurile de oraș și putem număra pe degete dățile când avem ocazia să le avem în fața ochilor.

Vești mai puțin îmbucurătoare însă pentru dependenții de semnal wifi sau 4G: există o singură cafenea pe întreaga insulă unde te poți lăsa înșfăcat din nou în ghearele internetului, iar telefoanele mobile nu cunosc acoperire aici. Nicio ocazie mai bună de a-ți lua ochii de la căsuța de mail și de la păcătosul Whatsapp, cu tot cu mesajele lui, pentru câteva zile de detox digital.

Cum ajungi aici: Plecând din Portul Table Bay din Cape Town, poți petrece până la 6 zile la bordul unei bărci de transport sau de pescuit pentru a ajunge la Tristan da Cunha. Și având în vedere că ruta nu este cea mai aglomerată din lume și puține sunt bărcile ce-o traversează, va fi nevoie să-ți rezervi drumul de întoarcere acasă cu săptămâni bune înainte.

Aici nu merge cu lăsat totul pe ultima sută de metri așa cum mergea, adesea, cu proiectele din facultate. Verifică din timp care-i programul de navigare al bărcilor și alege perioada care te-ar coafa. După aceea, contactează Consiliul Insulei pentru a solicita permisiunea de a pune piciorul pe insulă. Nu-i de joacă!

Longyearbyen – Svalbard, Norvegia

e-ai întrebat vreodată, în mijlocul unei crize culturale încurajate de vreun joc de Trivia, care-i cea mai nordică așezare umană? Ei bine, bun venit în Longyearbyen, un oraș ce a văzut lumina zilei în 1906, începându-și existența ca o așezare minieră îmbobocită pe umerii exploatării de cărbune.

Populația în număr de 2000 de suflete, continuă să extragă cărbune fără să se plângă, dar în prezent se îndeletnicește deopotrivă cu cercetări geologice, meteorologie și observarea urșilor polari (aceasta din urmă fiind, chiar și pentru cei mai greu de impresionat dintre noi, o activitate cât se poate de… particulară, iar o conversație firească între locuitorii de aici ar putea fi: „N-am niciun chef să fac curat azi în debara, dar n-aș refuza nici în ruptul capului să urmăresc niște urși polari mai pe după-amiază. Da, după ora 3, absolut.”)

Imaginează-ți acum un oraș pe străzile căruia renii, vulpile și urșii polari sunt fețe la fel de familiare precum sunt cele ale bătrânelelor cu batic legat sub bărbie într-una din zonele rurale românești.Mai spunem doar că nici dacă ai cea mai jalnică orientare în spațiu dintre toate orientările pe care le cunoști, tot n-o să reușești să te pierzi în acest oraș pentru că nu există nici urmă de nume de străzi aici. Tot ce există sunt clădiri și case recunoscute după numerele lor. Deci, pentru prima dată Google Maps-ul s-ar putea să nu-ți fie atât de util pe cât te-a obișnuit.

Fă o plimbare până în Centrul Vechi al orașului (Gamle Longyearbyen, în limba locală) și aruncă un ochi după porțile Bisericii Svalbard. Iar dacă ajungi aici în lunile de vară (aprilie-august), când soarele nu apune nici picat cu ceară, vei găsi lesne de înțeles utilitatea incontestabilă a cadranul de ceas din piața centrală. În general, după ce vara își atinge apogeul de 7°C, lucrurile încep să se răcească ușor-ușor, iar venirea lunilor întunecate de iarnă este întâmpinată cu festivalul Dark Season Blues, din târziul lui octombrie.

Cum ajungi aici: Două variante! Fie cu un zbor din Tromsø către Aeroportul Svalbard Longyear, în orice perioadă a anului, fie cu un zbor direct din Oslo, în sezonul de vară.


Citește mai mult: http://www.momondo.ro/inspiratie/locuri-izolate/#DYUQVcpME5gilVE6.97

 

 

DISTRIBUIȚI