DISTRIBUIȚI

Am ajuns in Yerevan dupa doi ani si speram, ba chiar imi doream ca multe lucruri sa se fi schimbat in bine. Nu pot explica de ce imi doream asta dar o simteam inainte de a pune piciorul pe pamant armenesc. Am calatorit prin Viena impreuna cu sase prieteni din Bosnia, Serbia, Macedonia, Kosovo si Cipru si m-am bucurat din start de unul dintre beneficiile aduse de Uniunea Europeana: intrarea in tara fara viza.

Ceilalti “balkanici” au avut de urmat un traseu anevoios si enervant. In prima faza schimbi bani pentru ca viza se poate plati doar in moneda locala. Apoi completezi un formular iar apoi te asezi la un rand interminabil pentru controlul pasaportului. Sa zicem ca pana aici totul este logic. Lipsa logicii apare daca ai ghinionul sa dai peste un idiot la control pasaport asa cum a avut prietenul macedonean. Timp de o ora s-a chinuit sa dea explicatii de ce in pasaportul sau e scris si in rusa atata timp cat in pasaportul sau era scris in macedoneana atat cu caractere latine cat si cu caractere chirilice… Pentru tovarasul controlor era rusa si cu asta basta. Si Bosnia a avut probleme dar au fost sesizate doar la iesirea din tara. Problemele au fost insa simpatice: controlorul nu a gasit in calculator Bosnia Herzegovina si a selectat codul tarii BIN in loc de BIH. Astfel, la iesirea din Armenia sistemul semnala o eroare: pasaportul era bosniac iar viza emaisa si lipita in pasaport era pentru cetatean apartinand Indiilor britanice…

In aeroport a fost introdus un sistem “civilizat” pentru taxiuri. Dupa ce iti ridici bagajul, te prezinti la un ghiseu unde anunti locul in care vrei sa ajungi. Doamna… da un telefon si apare un …domn care te ia, aproape de mana si te duce in fata aeroportului unde te preda unui taximetrist. Pretul de la aeroport in centrul orasului este de aproximativ 10 euro.

Orasul in sine nu a suferit modificari. Am sesizat de la bun inceput faptul ca este mult mai curat decat data trecuta iar lumea de pe strazi mai linistita. Tersasele sunt modernizate, mai aproape de conceptul nostru de teresa Ciudat este faptul ca foarte rar am vazut ca cineva sa isi serveasca masa pe terasa. Cafea da, bauturi la fel, deserturi de asemenea dar mancare, foarte rar. Armenii mananca acasa.

Intr-o seara am luat si eu masa pe una dintre cele mai mari terase Jazzve. Am avut surprinderea sa vad ca in meniu, la partea de mancare figurau doar gustari (clatite cu diverse umpluturi, salate) si ca cele mai complexe feluri erau doua sortimente de paste si doua tipuri de “express pizza”. M-am riscat comandand o pizza cu branza si cand mi-a fost servita m-am distrat de minune. Pe un blat de lipie – si cand spun lipie nu exagerez – era presarata branza, mai erau cateva urme de cascaval si verdeata din belsug. Nu pot spune ca a fost rea dar cu siguranta nu a fost pizza. Pretul a fost de aproximativ 4 euro.


Citeste mai mult: https://www.sacalatorim.ro/yerevan-2013/

DISTRIBUIȚI