DISTRIBUIȚI

O simpla cautare “despre Berlin” iti deschide sute de optiuni: descrieri, impresii, sugestii, marea majoritate, daca nu chiar toate, culmea – pozitive. Prin fata ochilor mi-au trecut informatii despre zeci de muzee, carciume cu preturi incredibile, poze cu farfurii aburinde, gradini, palate, turnul cel mai turn, zoo-ul cel mai zoo, biciclete care merg singure, atractii peste atractii. Ce mai, paradisul nu mai imbraca forma exotica ci urbana! Iar zidul, ah, zidul Berlinului nu este decat cireasa de pe tort… Cand am aflat ca trebuie sa ajung in Berlin de doua ori in interval de o luna, am inceput sa imi frec mainile de bucurie la gandul ca voi ajunge intr-un loc atat de “cool”…

Asadar, cu imaginea asta idilica am ajuns in Berlin via Frankfurt si Kassel. Si asta nu pentru ca am gasit vreun zbor low cost la 5 euro / sens, ca eu nu am norocul asta, ci pentru simplul fapt ca aveam treaba mai intai in Kassel. Si pentru ca eram 3 persoane, am inchiriat o masina din aeroportul din Frankfurt – 3 zile, fara limita de km, predare in Berlin: 139 euro, fata de biletele de tren care pentru 3 persoane ar fi costat minim 400 euro! Paradisul incepea sa isi arate coltii ?

A fost prima mea experienta de rent a car si cum citisem opinii care mai de care mai senzationale, ma asteptam la ce e mai rau: garantii enorme blocate pe card, cardul nr. 2, etc. Procedurile au durat fix 3 minute, nu am avut nevoie de un alt card decat cel cu care s-a facut rezervarea, iar suma blocata extra a fost de 270 euro, echivalentul combustibilului cu care Hertz m-ar fi taxat daca predam masina cu rezervorul gol (suma a fost deblocata in max. 1 saptamana dupa predarea masinii). Am primit un Focus cu 5000 km la bord, cu tehnologii de ultima ora care m-au facut sa ma simt rusinat cand am chemat reprezentantul firmei sa imi arate cum mut scaunul si volanul…

E adevarat, capitala germana are un numar coplesitor de muzee, cu un patrimoniu imens si valoros, cu mii de exponate din sfera istoriei, a artei si a arhitecturii. Iata cateva dintre ele, probabil cele mai reprezentative: Pergamon-Museum – o colectie vasta de antichitati grecesti si orientale, Altes Museum (Muzeul Vechi) – antichitati egiptene, Alte Nationalgalerie – in special pictura germana din secolul al XIX-lea, Bode-Museum – colectii de sculptura, arta bizantina, Neues Museum – alte antichitati egiptene, plus obiecte preistorie; aici se gasesc si cateva dintre artefactele descoperite la Troia, Deutsches Historisches Museum (Muzeul de Istorie, foto jos) – un patrimoniu urias, “acoperind” o o perioada de timp ce sa intinde din preistorie pana in zilele noastre, Jüdisches Museum (Muzeul Evreiesc) – adapostit intr-o cladire cu o arhitectura originala si impresionanta, prezinta doua milenii de istorie a culturii evreiesti pe teritoriul actualei Germanii. Bonus: Gemäldegalerie – mii de tablouri ale maestrilor europeni, din secolul al XIII-lea pana in secolul al XVIII-lea, Museum für Naturkunde (Muzeul de Stiinte ale Naturii) – o ampla colectie de minerale si fosile, printre care numeroase schelete de dinozauri, Muzeul Culturilor Europene – cel mai mare de acest gen din Europa, Muzeul Etnologic – are o colectie celebra de piese arheologice precolumbiane, Berlinische Galerie – e muzeul dedicat design-ului, artei si arhitecturii moderne.

Deci, daca sunteti fani ai muzeelor si aveti suficient timp, aveti de unde alege. Preturile pleaca de la 6 – 7 euro / persoana / muzeu. Exista si pass-uri dedicate exclusiv vizitarii muzeelor, iar informatii despre pachete si preturi gasiti aici. Si daca tot sunteti decisi sa vizitati maxim si sa va bucurati de tot ce poate Berlinul oferi, inclusiv transport, va recomand sa aruncati un ochi si peste variantele de Berlin Welcome Card.

Eu, nici nu stiu daca din fericire sau din pacate, nu sunt un fan al muzeelor si de cele mai multe ori evit sa achizitionez un travel card pentru orasul pe care il vizitez. De ce? Pentru ca, avand un astfel de card in posesie, ma simt obligat sa intru in cat mai multe obiective, sa folosesc cat mai mult transportul public si astfel pierd contactul cu adevaratul oras. Pentru mine, o destinatie nu inseamna neaparat obiective turistice, ci mai mult contact brut cu adevarata sa fata: strazi, piete, oameni, carciumi (a se citi restaurante)…

Transportul public l-am folosit extrem de putin desi vremea a fost total neprietenoasa. Am preferat sa o iau la pas si asa am descoperit ca in Berlin foarte multe cladiri sunt construite dupa conceptul curtilor interioare. Mai exact: cladirea de la strada era locuinta micilor sau marilor burghezi, in fundul curtii interioare se afla cladirea in care era “productia” (ateliere, mici fabrici), care avea la randu-i o curte in spate, in care, intr-o a treia cladire era cazata clasa muncitoare.

Daca ajungi in Mitte – aflat in centrul istoric al orasului, unde se afla si principalele atractii turistice, nu rata Hackesche Hofe, una dintre cele mai mari atractii din cartier. Hackesche Hofe reprezinta o inlantuire de curti interioare (8 mai precis), construite prin anii 1906-1907, probabil cel mai mare complex de curti din Europa. Acum este o zona rezidentiala, extrem de apreciata si… firesc – scumpa, la parterul cladirilor avand magazine de lux, galerii de arta, cafenele, restaurante, etc.


Read more: https://www.sacalatorim.ro/berlin/

DISTRIBUIȚI