DISTRIBUIȚI

La sfârșitul singurei zile petrecute în Madrid mi-am zis „ăsta e un oraş în care aș putea locui.” Nu ştiu dacă au fost de vină culorile începutului de octombrie, îmbinarea interesantă între nou și vechi, spaniolii care păreau prietenoşi sau mâncarea bună. M-am gândit doar că dacă aş lăsa Bucureştiul pentru un alt oraş mare, Madridul ar intra în lista opţiunilor.

Cum am ajuns în Madrid e simplu şi am mai povestit. Am aterizat pe la miezul nopţii în terminalul 1 al Aeroportului Barajas şi a trebui să mai pierd câteva ore pe acolo până se lumina de zi. Nu aveam de ce să merg în oraş la 2 noaptea. Am experimentat astfel, încă o dată, dormitul în aeroport. Pe jos (pe reviste şi pe dosarul TVG), pe banda pentru bagaje, pe bancă şi pe scaunele din jurul unui stâlp. Asta e încă una dintre amintirile pe care nu le uiţi niciodată.

După ce am ajuns în oraş, a început un tur de forţă al Madridului, 100% pe jos, fără să cheltui niciun ban pe transport, intrări sau alte bilete. Bugetul era redus, timpul limitat dar voinţa dădea pe afară. Încalţă-te cu ceva comod şi urmează-mă.

Harta Madrid

Parcul Retiro – locul în care şi spaniolii îşi încep ziua

Răsăritul l-am văzut la ieşirea din gara Atocha şi mi-a rămas întipărit în memorie. Un soare blând de sfârşit de vară era semnul că eram la începutul unei călătorii frumoase. Am pornit pe Calle de Alfonso XII şi am intrat în Parcul Retiro unde mare mi-a fost mirarea să văd zeci de localnici de toate vârstele ce-şi începeau ziua cu o tură de jogging prin parc. Se pare că ţin la sănătatea şi la forma lor fizică iar miturile ce spun că spaniolii sunt leneşi sunt într-adevăr false. Probabil că şi efortul fizic e mai plăcut atunci când îl faci într-un loc atât de frumos. Culorile în care se scălda parcul la început de octombrie nu pot fi descrise în cuvinte.

Rasarit Madrid

În Parcul Retiro poţi să „pierzi” o zi întreagă. Aleile sunt kilometrice şi trec prin pădurici dese, pe lângă monumente, castele şi muzee. Am făcut o oprire la Castelul de Cristal şi încă una la Palacio de Velasquez. Primul, construit în 1887 pentru a expune plante şi animale din Filipine, era închis temporar iar al doilea încă nu deschisese încă, fiind în jur de ora 8. Am continuat plimbarea pe lângă lacul şi statuia lui Alfonso XII (regele Spaniei între 1875 şi 1885) şi am ieşit din parc pe la Puerta de Alcala din Piaţa Independenţei.

Palatul de Cristal Madrid

Palatul Velazquez


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/cum-poti-sa-vizitezi-madridul-aproape-gratis.html

DISTRIBUIȚI