DISTRIBUIȚI

Următoarea cazare o stabilim la Trogir / Traù, oraș medieval inclus în patrimoniul UNESCO, construit pe o insuliță strânsă între continent și marea insulă Čiovo (cu care comunică prin poduri), unde și locuim la câțiva pași de Čiovski most, ceea ce ne permite să ajungem în centrul vechi în câteva minute. De altfel de aici, dinspre sud, avem și cea mai frumoasă perspectivă asupra frontonului maritim al vechiului oraș: de-a lungul cheiului și promenadei Riva (nume oficial Obala bana Berislavića) străjuită de palmieri înalți, se aliniază vechi clădiri medievale de piatră albă. În extremitatea dreaptă, un grup compact este dominat de campanila bisericii și mănăstirii dominicane Sf. Nicolae din 1064 (samostan i crkva Sv. Nikole, încă locuită de benedictini), urmează Poarta de Sud (sau Poarta Mării, sec. XIV), Palatul Lucić (sec. XIII), școala Petar Berislavić, biserica și mănăstirea Sf. Dominic (sec. XV) și, în extremitatea stângă (vestică) se înalță zidurile fortăreței Kamerlengo (construită între 1420-1437).

Trogir

De la fortăreață (de pe meterezele căreia se desfășoară o frumoasă panoramă a orașului), continuăm pe chei spre nord, trecem pe lângă un mic monument din vremea ocupației franceze napoleoniene dintre 1806-1814 (Glorieta Mareșalului Marmont) și ajungem la Turnul Sf. Marcu (sec. XV), ultimul vestigiu al fortificațiilor venețiene care păzeau orașul dinspre nord-vest (azi este muzeu și cafenea). Am ajuns aici la îngustul canal care desparte insula de continent (traversat de două poduri), dacă continuăm ajungem în cel mai mare parc al orașului (Park Fortin), la capătul căruia se deschide Poarta Pământului sau Poarta de Nord (sec. XVII), o ultimă urmă a fortificațiilor ce datau încă din sec. XIII și pe care generalul francez Marmont le-a demolat pentru asanare. Urmează Parcul Zudika, de unde coborâm spre sud pe șoseaua D126, pe lângă zidurile exterioare ale Catedralei și Primăriei și până la podul Čiovski most, încheind astfel circuitul micii insule.

Vizitarea orașului vechi poate fi făcută din orice punct cardinal, noi am intrat de pe cheiul Riva prin Poarta de Sud, după care pe Gradiska ulica am ajuns în câteva minute în Piața Ioan Paul II (Trg Ivana Pavla II), centru al vieții locale și expoziție de stiluri arhitecturale diferite.

Piața Ioan Paul al II-lea este mărginită de monumente importante ale orașului, dintre care trebuie remarcate:

–  pe latura de est: Primăria orașului, fostul Palat al Rectorilor (Guvernatorilor) din sec. XIII, cu fațada refăcută în perioada Renașterii. De formă patrulateră masivă, Primăria înconjoară o curte interioară, care merită să fie vizitată pentru arhitectura sa tipică, cu scară exterioară și fântâni din epoca romană.

–  pe latura de sud: Turnul Ceasului și Loggia, care servea drept vechi tribunal pentru oamenii de rând. Pe pereții interiori, sculptura reprezentând un episcop este o operă de-a lui Ivan Mestrović, iar Alegoria Justiției aparține lui Nicolae Florentinul.

–  pe latura de vest: Palatul Cipiko, cel mai frumos din oraș, din sec. XV, aflat chiar în fața intrării în Catedrală.

–   pe latura de nord este ocupată de principalul monument al orașului, Catedrala Sf. Laurențiu (Cattedrale di San Lorenzo / Sv. Lovre), construită între sec. XIII-XVII. De la intrare remarcăm Portalul occidental, o bijuterie în mii de detalii sculptată în anul 1240 de meșterul local Majstor Radovan, iar în interior merită văzută Capela lui Ioan de Trogir (Ivan Trogirski, episcop al orașului între 1062-1111), adăugată în sec. XV de Nicolae Florentinul (Nikola Firentinac), ajutat de Andrija Aleši și Ivan Duknović. La rândul său, Corul bisericii adăpostește staluri din anul 1439, iar Baptisteriul din sec. XV este protejat de un frumos tavan casetat renascentist. La final, se poate urca în Campanila de 47 metri înălțime, care oferă o frumoasă panoramă asupra orașului și insulei vecine Čiovo.

Pentru cei cu mai mult timp la dispoziție, Trogir mai oferă și alte obiective de mai mică importanță: vile și palate (printre care Palatul Garagnin, care adăpostește azi Muzeul Municipal), o pinacotecă și mai multe biserici vechi. Noi am preferat să folosim timpul rămas pentru a rătăci pe străduțele pavate perfect cu pietre lustruite de milioane de pași, atât de specifice Croației.

Split

Așezat oarecum în fața Trogir-ului, la 20 kilometri în celălalt capăt al golfului Kaštelanski, ajungem la Split, un oraș cu o dezvoltare cu totul deosebită; în anul 305 nu exista aici decât un imens palat în care tocmai se mutase Împăratul roman Dioclețian; clădirea era de formă perfect dreptunghiulară de 180 x 215 metri, laturile lungi fiind perpendiculare pe țărmul mării. Această incredibilă vila romană de 30000 m² era străjuită de 16 turnuri defensive, din care 4 turnuri pătrate marcau colțurile, iar 6 turnuri octogonale străjuiau cele trei porți de acces în Palat. Doar fațada sudică lungă de 180 metri, ce se ridica deasupra mării și unde se aflau apartamentele imperiale, era lipsită de turnuri,  fiind ocupată de o galerie lungă cu arcade întreruptă de trei loggia. După ocuparea Salonei de către avari (sec. VII), palatul, abandonat la acea dată, s-a umplut cu mii de refugiați romani de acolo, care și-au construit case plombate pe masivele ziduri și au întemeiat astfel un oraș bizantin ce a crescut ca un parazit pe structura imensei vile dioclețiene. Două mii de ani de locuire ulterioară cu condus la unicul aspect heteroclit de azi, cu o rețea de străzi complicată, mărginită de clădiri masive, făcând Split-ul un must seeturistic.

Am ales o parcare de la capătul promenadei mării, numită, ca peste tot, Riva (și oficial Obala Hrvatskog narodnog preporoda), cea mai potrivită pentru a lua primul contact cu fațada fostului Palat Dioclețian pe care, în ciuda transformărilor de peste secole, se mai pot vedea clar coloanele și două din loggiile originale. Între coloanele fostei galerii deschise (pe care Împăratul se plimba admirând marea) spațiile au fost zidite iar în spate au fost lipite plombe transformate în camere; totuși multe din acestea nu au trecut proba timpului astfel că prin foarte multe ferestre se zărește doar cerul.

Trecem astfel în revistă de pe Riva întreaga fațadă de 180 metri a Palatului; dacă mai continuam cam 100 metri, am fi ajuns în Piața Republicii (Trg Republike), unde în sec. XIX-XX au fost construite clădirile neo-renascentiste cu arcade numite Prokurative, în formă de U cu deschiderea spre mare, imitând Piața San Marco din Veneția. Dar noi am intrat în orașul nou cotind imediat pe la capătul vestic al fațadei sudice, și am ajuns în piața Trg Braće Radić (neoficial numită Voćni Trg, adică Piața Fructelor care servește și azi acestui scop). Aici se înalță un turn octogonal venețian (construit în sec. XV ca protecție contra turcilor) alăturat castelului venețian din sudul pieții (Castello / Kaštel). Nordul pieții este închis de Palazzo Milesi (sec. XVII) cu o fațadă barocă reprezentativă.

Continuăm spre nord și ieșim în Narodni Trg (popular numit doar Pjaca, după italienescul Piazza), care a devenit centrul vieții venețiene din afara zidurilor începând cu sec. XIV, atunci când Piața Peristil, prea mică, pierde acest statut. Piața este mărginită la nord de Primăria venețiană cu loggia din sec. XV (Gradska vijećnica) și de Palatul Karepič (sec. XVI), la sud de Palatul Pavlović, la vest de Casa Nakić (1902) iar la est de clădirile construite în locul vechii fațade a Palatului, care nu mai există în această porțiune. Pe latura de est, se trece așadar în vechiul oraș de-a lungul îngustei străduțe Ispod ure, pe care întâlnim  Palatul Ciprianis (1394, în stil romanic tardiv) și un casă-turn fortificată romanic cu un ceas aparte, ce are 24 diviziuni în loc de 12.

Imediat după ce trecem de turnul cu ceas de pe străduța Ispod ure, ajungem la intrarea vestică în Palatul Dioclețian: Poarta de Fier (Porta Occidentalis sau Željezna vrata), principala legătură în Evul Mediu între vechiul oraș și noua sa suburbie vestică venețiană; este o structură masivă de apărare ce conține practic două porți, separate câțiva metri printr-o curte internă bine conservată. Pe poarta dinspre orașul vechi a fost construită o bisericuță (Sveti Teodor sau Crkva Gospe od Zvonika) din care se păstrează intactă o rară campanilă romanică de secol XI.

Citeste continuarea: http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-croatia-pe-minunata-coasta-dalmata-partea-a-doua-trogir-si-split

DISTRIBUIȚI