DISTRIBUIȚI

Să-ți iei gașca de prieteni, să îndeși câteva lucruri de strictă necesitate, câteva haine și o mulțime de visuri și să pleci hai-hui prin Europa e idealul de vacanță al multor tineri și laitmotivul din majoritatea filmelor cu și despre adolescenți. Le-am văzut și eu pe vremuri, m-au inspirat și m-au făcut să-mi doresc ca, la un momentat dat, să călătoresc și eu așa cum vreau, fără ca altcineva să îmi facă programul; să trec dincolo de masca turismului organizat, să îmi fac prieteni printre localnicii pe care îi cunosc în călătoriile mele, să stau în casa și la masa oamenilor pe care îi întâlnesc în vacanță, să experimentez mai mult decât o vizită la un muzeu (sau mai multe).

„Când ești tânăr ai lumea la picioarele tale” auzeam adesea când avem și eu (aproape) 18 ani – poate că e un clișeu dar adevărul e că atunci când ai 18 ani, mai ai puțin și termini liceul, poate te pregătești să pleci la studii într-un oraș mai mare sau într-o altă țară ai în față niște ani în care experimentarea e cuvântul cheie.
Să-ți depășeti frici. Să gestionezi emoții. Să rezolvi situații neprevăzute fără (prea mult) ajutor. Să înveți să ceri ajutor (la nevoie) unor necunoscuți. Să iei rapid decizii. E mai ușor să treci prin toate stările și momentele astea când nu ai presiunea timpului sau a unui moment. De exemplu, când ești în vacanță și totul e o joacă.

Pe lista de dorințe a tinerilor americani se regăsește adesea „o călătorie în Europa”. Pentru ei, toate țările de pe continentul nostru, fiecare cu tradițiile, cultura, oamenii și obiectivele ei turistice formează un tot, o destinație la care visează de când pășesc în adolescență și pentru care mulți își iau așa-numitul Gap Year – 12 luni în care călătoresc, experimentează, vizitează și se întorc acasă cu o fundație mai solidă, gata să treacă la următoarea etapă. Câți dintre noi nu am visat oare la așa ceva?

Cu primii bani pe care i-am câștigat am plecat cu prietenii într-o vacanță și acesta a fost începutul unei mari iubiri – călătoriile. În anii care au urmat am trecut de la bagajul-troller la un rucsac de 30 de litri în care aveam tot ce îmi trebuie pentru o vacanță de 7-8 zile în câteva o țară din Europa, iar bugetul mediu pentru fiecare călătorie (pe lângă biletul de avion) era de doar 300 de euro.

Acasă mă aștepta întotdeauna un pat curat și confortabil și liniște dar nu voi uita niciodată prima noapte la un hostel – se întâmpla în Milano, într-un dormitor cu vreo 20 de paturi care nu arătau grozav (a doua zi ne-am mutat la un hotel); o noapte într-o vilă a unei găști de studenți francezi, pe care îi găsisem pe Couchsurfing.org – am dormit pe o saltea, pe jos, într-o cameră mică-mică, ce părea a fi debara dar nici gazdele care ne-au primit cu brațele deschise de parcă ne știau de o vecie, care ne-au lăsat cheile caselor lor și care au avut încredere în noi – „pentru că eram călători”, îmi amintesc că ne-au spus.

Când pleci pentru prima dată într-o călătorie fără ai tăi, de unul singur (sau cu prieteni de vârsta ta), simți că îți cresc aripi. Pe de o parte, e grozav că ai tăi au avut încredere și te-au încurajat (poate) să ai parte de o asemenea experiență; pe de altă parte gândul că urmează să ajungi în atâtea locuri noi, să cunoști atâția oameni, să treci peste bariere de limbă și poate să faci față unor situații neprevăzute poate fi copleșitor. Dar odată plecat cu rucsacul în spate totul se schimbă și după o simplă vacanță vei fi mai încrezător, mai liber, mai sigur pe tine!


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/noutati/ce-faci-in-vacanta-mare-calatorie-in-europa.html