DISTRIBUIȚI

Transsiberianul nu este nimic altceva decât o cale ferată lungă cât o zi de sărbătoare (9.289 kilometri, ca să dăm mâna cu precizia) ce unește Moscova cu Vladivostok, orașul-port aflat în extremitatea răsăriteană a țării. Dacă lungimea matematică despre care sporovăiam mai sus nu te-a dat pe spate, pune asta pe seama faptului că ochii minții nu înfățișează cum se cuvine distanța – Transsiberianul traversează nu doar toată Rusia, ci și 8 fusuri orare (opt!), având nevoie de 7 zile pentru a ajunge dintr-un capăt în celălalt (asta dacă, timp de o săptămână, nu se oprește nici cât să meargă la toaletă).

Astfel se explică de ce este cea mai lungă linie de cale ferată din lume, aclamată cândva drept „cea mai frumoasă bijuterie de pe coroana țarului”. Acum n-am ști să spunem exact ce îi dă farmecul aparte: poate că-i vorba de ceva ce am numi „melancolia față de epoci apuse” sau poate-i vorba despre curiozitatea firească din jurul unei minuni inginerești (pentru că da, Transsiberianul se numără indisputabil printre cele câteva triumfuri ale omului asupra naturii).

Un lucru-i cert și nu-i voce care să-l conteste: Transsiberianul logodește în drumul său o călătorie romantică cu peisaje extraordinare și promite o experiență ce n-ai să mai cunoști pe alte șine.
Și ca să fim siguri că te trimitem la drum cu tot ce trebuie să știi, am făcut echipă cu Phebe Bay de la The Travelling Squid, am pus în joc mingea conversației și am întrebat-o cum i-a fost ei călătoria. Noroc că nu s-a rezumat la un răspuns minimalist (de tipul „a fost faină”), ci a avut bunăvoința să ne împroaște cu sfaturi și tot ce mai trebuie pentru pregătirea de dinainte.

Un simbol al speranței și o identitate comună

Transsiberianul a fost gândit din capul locului de o minte cât se poate de practică care a dorit ca bunurile să poată fi transportate nestingherit pe întinsul Rusiei, nici poveste de apusuri romantice și peisaje paradiziatice. Întorsătura pe care au luat-o lucrurile e altă mâncare de pește. Important e că, acum, locomotiva permite călătorilor să descopere o Siberie care, deși asociată cu ierni năprasnice, este încărcată de o frumusețe nespusă.

În drumul său prin meleaguri ce par uitate de Dumnezeu, Transsiberianul oferă micilor orășele dispuse de-a lungul său ocazia de a rămâne oareșcum conectate la restul Rusiei (vorbim, apropos, de cea mai întinsă țară din lume). Mai rămâne vreo întrebare nerăspunsă legată de simbolul speranței și identitatea comună? Înclinăm a crede că nu.

Există alte două linii care se desprind cu măiestrie din Transsiberian pentru a-și urma propria cale și vorbim aici despre Trans-Manciurianul și Trans-Mongolianul. Aceste două rebele refuză să traverseze teritoriul rus până la sfârșitul călătoriei și își croiesc propriul drum prin orașele chinezești Harbin și Changcun (Trans-Manciurianul) și, respectiv, prin capitala Mongoliei, Ulaanbaatar.

Dacă ești mai degrabă adeptul schimbărilor de 360 de grade în peisajele din călătoriilor tale, alege ruta Trans-Mongolianului. Începe în Moscova, trece nestingherită prin Ulaanbaatar și ajunge la destinație abia când vede plăcuța cu „Bun venit în Beijing„. Și în tot răstimpul acesta, dealuri înzăpezite și întinderi nesfârșite de câmpie deopotrivă i se reflectă în geamuri.

Când e mai bine să faci o călătorie cu Transsiberianul și cum să-ți plănuiești traseul


Citește mai mult: http://www.momondo.ro/inspiratie/calea-ferata-transsiberiana/#DO1DYyk85PrSg8uS.97

DISTRIBUIȚI