DISTRIBUIȚI

Sunt sigură că ai mâncat măcar o dată un colac secuiesc și te-ai lins pe degete. Ori că ai auzit, măcar o dată, de gulașul la ceaun și de secretele preparării lui. De multă vreme îmi doream să merg direct la sursă și să încerc toate bunătățile ungurești, condimentate cu  un praf de paprika.


E clar, experiența culinară e o parte importantă în orice călătorie. Și nu mă refer aici la un sandviș frugal într-o cafenea ori la o pizza oversized – poate doar dacă mergi în Italia. De fiecare dată rătăcesc pe străzi cu ochii în vitrinele restaurantelor – poate-poate găsesc bunătăți tradiționale la prețuri decente. Doar călătoresc low-cost.

De cele mai multe ori, în zonele frecventate de turiști, vei vedea afișate prețuri ucigătoare și inscripții ca turistic menutraditional menu și așa mai departe. Asta înseamnă că în restaurantul cu pricina rar intră câte un localnic și că totul este doar o strategie de a atrage turiștii înfometați sau doar pofticioși – așa ca mine.

Cel mai bine este să ieși din zonele turistice. Îți dai seama că ai coborât printre localnici atunci când nu mai vezi prea multă lume cu harta în mână, nu mai auzi în jur toate limbile pământului iar oamenii din jur își văd de-ale lor: duc copiii la grădiniță, merg la serviciu ori stau la coadă la mâncare în pauza de prânz.

Primul contact cu bucătăria ungurească am avut-o cu o supă de gulyasla Citadela. Era pentru prima dată când mâncam așa ceva și n-au durat 5 minute până mi-am terminat porția, cu tot cu ardeiul de lângă. Concluzia: bun gulașul unguresc, dom’le! Ei, dar când am încercat același fel de mâncare, de vreo 3 ori mai ieftin (450 de Forinti), în plin cartier rezidențial din Buda (aproape de Podul Margareta şi de Piaţa Moscova), am putut face o comparație. Rezultatul: încă o dată se dovedește că cea mai bună mâncare cea facută de localnici pentru ai lor. Și acum am în minte gustul gulyașului acela.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/city-break/budapesta-pentru-pofticiosi-gulyasul-la-el-acasa.html