DISTRIBUIȚI

Înainte de sosirea oamenilor, o mare parte a Europei de nord-est era acoperită de păduri primare care se întindeau pe mii de kilometri pătrați. Pădurea Białowieża este ultima rămășiță a acestei păduri virgine imense. Aceasta se întinde în zona de frontieră dintre Polonia și Belarus, adăpostește copaci giganți de molid, stejari și nenumărate specii de animale.

În pădurea Białowieża trăiesc circa 800 de zimbri, cele mai masive animale de uscat de pe continentul european. Un gard de securitate ține turmele de zimbri separate din punct de vedere fizic și genetic.

Pădurea Bialowieza a rămas, în cea mai mare parte, neperturbată și nepopulată până la sfârșitul secolului al XVII-lea, când s-au construit aici mai multe așezări și fabrici de extracție a zăcămintelor de minereu de fier. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, țarul Paul I a intensificat vânătorile în zonă iar, în doar 15 ani, numărul de zimbri din pădure a scăzut de la 500 la mai puțin de 200.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Pădurea Bialowieza a devenit refugiu atât pentru partizanii polonezi, cât și pentru cei sovietici. Conflicte armate sporadice între rebeli și naziști au avut loc în pădure, iar mormintele celor care au murit pot fi văzute și astăzi.

După război, Pădurea Bialowieza a fost împărțită între Polonia și Belarus, controlat de sovietici. Partea sovietică a fost pusă sub administrație publică, în timp ce Polonia a deschis în 1947 parcul național Bialowieza. Pădurea se întinde pe o suprafață de 1.500 kilometri pătrați și este astăzi inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Sursă: http://www.cunoastelumea.ro/

DISTRIBUIȚI