DISTRIBUIȚI

Intr-o oarecare zi de toamna primesc un mesaj de la un pusti care citise articolul scris de mine despre Namibia. Ma intreba cateva detalii despre safari si am schimbat cateva fraze pentru ca apoi sa mutam conversatia pe telefon. Si ne-am imprietenit destul de repede, astfel ca, la sfarsitul anului mi-a solicitat compania si oferta pentru un mic grup care doreste sa calatoreasca in Maroc. Eu cochetasem de multe ori cu visul de a vizita macar o data aceasta tara si nu am stat pe ganduri nicio secunda!

Fara sa stiu ce va urma in viata mea, am facut rezervari am pregatit impreuna toate detaliile traseului, locatii pe care urma sa le vizitam, programari, planuri pentru excursia in desert, etc.

Dupa lungi deliberari aveam un program: 1 zi in Casablanca, 3 zile in Marrakech, 3 zile in desertul Sahara si 1 zi in Milano, la intoarcere. Am ales cele mai ieftine bilete (excursia noastra s-a numit tabara de tineret), astfel ca escala din Milano de 18 ore era destinata unui tur de oras si a unei iesiri de grup seara, intr-un local.

Intre timp am aflat vestea ca sunt insarcinata si tot ce am simtit din acel moment a crecut exponential!

Mi-am amintit de primii clienti pe anul acesta, care la aflarea vestii similare au vrut sa renunte la vacanta si i-am convins sa nu o faca. Mi-am amintit de toate tentativele mele de a vizita Marocul si de faptul ca deja imi luasem un angajament fata de micul grup. Asa ca am plecat in 10 februarie 2016 cu tot avantul si cu cel mai mic bagaj din viata mea, catre Otopeni.

Prima noastra zi a fost lunga. Dupa o scurta escala la Milano, am ajuns in Marrakech, de unde am luat trenul catre Casablanca. Am mers la clasa I si bine am facut. Am calatorit comod si in conditii mai mult decat decente. Ne-am distrat de fiecare data cand trebuia sa negociem pentru taxi. Le petit taxi are voie sa ia doar 3 persoane, in schimb Le Grand taxi ia oricate (noi am numarat si 8). Am ajuns la hotelul din zona portului din Casablanca si am mai avut putere sa bem ceaiul cu care am fost intampinati si sa ne odihnim. Cat am putut pentru ca traficul aglomerat din Casablanca ne-a trezit devreme, nici nu ne daduseram seama ca o teava “stricata” ne facuse concert toata noaptea. Am incercat sa imitam zgomotele, sa ne distram si ne-am prezentat la micul dejun. Nu va pot spune ce surprinsa am fost sa gasesc un salon traditional cu mese si canapele colorate, o atmosfera ca de duminica si un bucatar care ne-a facut pe loc niste oua in ce forma ne-am dorit. Vorbea aproape perfect engleza si te puteai intelege cu el aproape in orice alta limba.

Am mancat si am plecat prin Casablanca, pe urmele lui Humphrey Bogart si ale lui Low Deep T. Chiar am crezut ca gasesc romantismul si linistea despre care am vazut si am auzit de la ei… In schimb, tot ce gaseam era o aglomeratie sufocanta si niste mirosuri in mod sigur mult accentuate de noua mea situatie: praf, sobolani morti pe strada, carne cruda atarnata la tarabe, carne gatita sau in curs de preparare cu mirodenii fel de fel, apoi capsuni, apoi papuci (din aia traditionali pe care ii vedeti in toate pozele din Maroc) si painica…doamne ce buna! De 1 dirham. Cred ca am testat tot ce se putea, am calatorit si cu autobuzul local (apropos, nu poti nici macar sa urci fara sa platesti bilet; si nici nu e ieftin, in lei ar fi cam 3 lei calatoria).


Citeste mai mult: https://www.sacalatorim.ro/aventura-mea-marocana/

DISTRIBUIȚI