DISTRIBUIȚI

Am făcut turul litoralului bulgăresc de două ori până acum, în doi ani consecutivi. Primul a fost un tur selectiv, pitorescul locurilor fără notorietate fiind criteriul decisiv în alegerea destinațiilor. Am revenit apoi pentru că mi-a plăcut și am descoperit locuri noi care merită vizitate. Și când te gândești că toate aceste minunății au fost odinioară pe pământ românesc…

Krapets – ultima oază de liniște la Marea Neagră

Nu departe de Vama Veche este o localitate numita Krapets. Din drumul principal, cam la vreo 10 km după ce ai lăsat Vama Veche în urmă, trebuie să faci stânga urmând indicatoarele.  Există acolo un singur hotel și multe pensiuni în casele localnicilor. Hotelul Yanitza este decent, pentru o cameră dublă am plătit cam 30 de Euro/noapte. Satul în sine nu are nimic deosebit, însă plaja este absolut minunata. Conturul litoralului Mării Negre este mult mai șerpuit și mai stâncos decât la noi ceea ce-i conferă spectaculozitate. Hotelul este chiar ”deasupra” apei, iar accesul la plajă se face trecând prin grădina hotelului, apoi printr-o terasă aflată la un nivel intermediar după care se coboară în final pe o scară de lemn. În dreptul hotelului plaja este foarte îngustă. Dacă ceri o cameră cu vedere la mare, te poți bucura de o priveliște superbă dis-de-dimineață. Spre sud, într-un golfuleț,  se odihnesc nepăsatori câțiva pescăruși, iar un pic mai încolo, ascunși parcă de priviri indiscrete, într-un cotlon al Mării Negre, își desfașoară activitatea câțiva pescari de prin părțile locului.

Aburii care se ridică deasupra mării dezvăluie numai atât cât locul să pară și fascinant și înspăimântător în același timp, un pic de realitate și un pic de fantezie. Așa ceva nu vezi în timpul verii. Sfatul meu e să alegi ca perioadă de ”explorare” luna septembrie. E pustiu! Un hotel, o plajă și întreg satul numai pentru cei câțiva călători rătăciți. Iar marea este mai aproape, îți spune poveștile adunate în timpul verii, dansează, se unduiește iar tu ești unic spectator.

Dalboka – ferma de scoici

Continuând drumul spre sud preț de încă vreo 40 de km, ajungi la Kavarna de unde se poate ajunge pe un drum în stânga spre Capul Kaliakra, o destinație care trebuie neapărat vizitată. După ce ai făcut stânga spre Kaliakra, se desprinde la un moment dat, în dreapta, drumul spre ferma de scoici Dalboka, despre care auzisem atâtea lucruri bune și unde abia așteptam să ajung. Nu trebuie să te impacientezi, să notezi indicații și distanțe – indicatoarele sunt destul de dese, iar numele sunt trecute și cu caractere latine. Ultima porțiune a drumului e cam abruptă și permite trecerea unei singure mașini, dar există câteva refugii din loc în loc.

Am ajuns! Restaurantul din dreapta – neapărat. Așa scrie pe toate blogurile de gurmanzi. Problema e că la Dalboka sunt două restaurante și toate recomandările se îndreaptă către cel din dreapta, nu știu din ce cauză, dar n-am riscat. Am auzit, mai târziu, de la cineva că a nimerit la cel din stânga și a fost mulțumitor. Restaurantul este pe malul mării, amenajat în cel mai practic mod posibil gen rustic-cherhana, foarte confortabil și plăcut la vedere. Are mese și scaune de lemn și e acoperit cu plasă de năvod cu adaosuri de camuflaj – protecție contra soarelui puternic de vară. Ferma de scoici este destul de aproape de țărm, cred că pentru a crea turiștilor senzația de autentic. Există meniu chiar și în limba română (amuzant de stâlcită) și cuprinde zeci de feluri cu scoici, pește, creveți, rapane, icre. Dacă nu mă înșel, au chiar și unul sau două deserturi cu scoici. În schimbul a 6 leva (cam 11 lei) primești un castron cu vârf de scoici natur cu condimente sau legume. Trebuie să recunosc că acest restaurant  a fost, de fapt, motivul călătoriei, restul a venit ca o completare, dacă tot am bătut drumul. Și a meritat, a fost dragoste la prima vedere și degustare. Am revenit, după cum spuneam. Și m-aș mai duce.


Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/plaja/acasa-in-nordul-litoralului-bulgaresc.html

DISTRIBUIȚI